Din prima clipa a devenit vizibil ca dragostea lui, familiala, e exceptionala. Ceilalti din turma sociala, populimea imbecila, erau timuti la distanta ca sa nu ne tulbure nimeni, cu nimic, farmecul relatiei noastre, LIANTUL, dragostea HAITEI.
Dragostea de regula e posesiva, dar la noi totul era altfel, altfel, ALTFEL. HAITA era si FAMILIA noastra, DIVINA.
Mereu am comparat exceptionalul atasament al lupului, „Colt Alb”, cu comportamentul acestui adevarat BARBAT al HAITEI, Noel.
Era atat de vizibila suferinta lui ca imediat trebuia sa-l pup si sa-l asigur ca el este SEFUL ca sa nu mai sufere fiindca altfel se retragea SUPARAT si nu ne mai acorda atentie. Mocnea sa faca ceva ca sa dovedeasca cine e SEFUL. De regula aduna din casa mancare si o ascundea in locul lui preferat, in patura mea, nu din pestera USR-ista..
Dragostea lui Noua s-a amplificat exponential catre batranete, cand neputinta isi pusese deja pecetea. Era ajutata cu cea mai mare gingasie si recunostinta ei devenea incredibil de vizibila. Avea niste gesturi si un comportament de o profunzine sufleteasca incomensurabila. Depasea oricare exemplu uman.
Isi lua ADIO, fiindca dupa doua ore a murit.
Eram cu totii fericiti.
In dimineata de 15 ianuarie 2020, la orele 04:00 m-am trezit si m-am dus la el pe hol unde dormea acum, fiind mai racoare si fiindca se putea duce singur pe balcon sa-si faca nevoile. De regula el dormea cu mine in pat lipit de-a lungul tunchiului iar Noua intre picioarele mele. Acum de cand a ramas singur, se baga cu fundul sub subtioara mea si statea lipit de mine sau, dormea la picioarele mele cu ochii la usa de pe hol, de la intrare, sa prinda orice intrus.
Cand vroia acum jos din pat, scancea si il dadeam eu jos. De aia si-a schimbat locul pe hol, langa usa de la intrare, unde auzea orice miscare din bloc, sa fie tot el SEF de HAITA.
Ei Doamne, pe 15-ianuarie-2020, la orele 04:00 m-am asezat langa el sa-l mangaii si am vazut ca e iar blegit de batranete. Cand m-am intors de la toaleta, circa un minut, a venit langa patul meu si a dat cu laba pe tablia patului sa-l iau IN PAT, LANGA MINE.
Acum pricep ca dorea sa isi ia RAMAS BUN acest minunat catelus.
S-a asezat lipit de trupul meu si RESPIRA GREU. S-a ridicat dupa circa 5 minute si a vrut sa se dea SINGUR jos din pat dar l-am ajutat eu. Credeam ca se va duce pe hol. Dupa doi pasi picioarele din spate nu l-au mai ajutat s-a oprit si a facut si caca pe el pe care s-a asezat ca nu se putea misca. L-am iubit si mangaiat sa-l linistesc fiindca el era extrem de curat si avea locul lui pe balcon. Doar de aia a cerut jos din pat. Doream sa nu creada ca-s suparat.
L-am dat usor lateral ca sa strang cacatelul, consistent, ca la om, din pestele mancat. Asta m-a pacalit crezand ca e doar batranetea. S-a ridicat cu greu si a vrut sa se duca spre hol. La usa spre hol picioarele din fata l-au lasat si a mai facut putina caca mai moale. Am adus o hartie higienica sa-l sterg dar am constatat ca s-a murdarit si pe blana de la picioare.
L-am iubit l-am linistit si l-am luat usurel sa-l spal la chiuveta de la baie, cu putina apa calda ca pentru copilasi.
Atunci, aici, a avut prima zvacnire de la contractia respiratorie, si l-am pus imediat jos pe covorul de pe hol. Mi-am dat seama ca moare fiindca a facut si pisu pe covor si am izbucnit in plans.
L-am mangaiat usurel cu TOATA DRAGOSTEA posibila, vorbind-ui cum ii placea, alintandu-l cu „baiatul tatii, baiat iubit” si pe la ora 04:16-17 minute au fost inca doua convulsii si cu stop cardiac.
Am vrut sa-i fac resuscitarea dar batran fiind si eu si cu probleme cardio deosebite si cistostoma permanenta in burta nu puteam sta aplecat. L-am lasat, sfasiat de durere, sa moara linistit cu un regret imens in suflet iam spus o rugaciune.
La ora 04:20 a murit. Eram confuz de durere, dar trebuia sa gandesc lucid.
Pana sa se lumineze sa mergem la tara mintea mea a fost cotropita de o imagine fantastica. Si am inceput sa-i spun satiei.
UITE CE VAD: E o pajiste, cu un copac frumos in planul apropiat dreapta de langa care a fugit Noua spre Noel care si el vine fugind din dreapta imaginii dinspre niste tufe. S-au intalnit la mijlocul tabloului sa se harjoneasca si … STOP CADRU!!! Degeaba doream sa mai vad ceva ca am ramas DOAR cu acest STOP CADRU.
L-am ingropat de ziua lui Eminescu la radacina celui mai frumos brad de la Balenii de Galati. Acolo sunt inhumati si Noua si Titel ceilalti doi catei ai nostri.
Cand l-a pus sotia pe Noel in groapa am avut un sughit dureros de la plans si o angina pectorala ca simteam ca fac din nou infarct. Primul a fost la SM Galati, noapte, ajuns la urgente cu taxiul ca 112 nu presteaza servicii pentru armata.
Atunci, monitorul pentru electrocardiograma, tot pe la ora 04:00, a semnalat - infarct inferior, pe ECG, desi eu nu aveam dureri sau angina pectorala. Doctorul ca sa ma linisteasca mi-a spus ca asa da eroare computerul aparatului.
L-a lasat atunci sotia pe Noel si mi-a adus repede un scaun dar contractia la inima nu ceda. Eram constient ca produc panica si am devenit mucalit sa depasesc momentul si sa-l inhumam pe Noel. Am facut chiar si poze cu LOCUL unde sunt ingropati cateii. Acesta e bradul lui Noel
Si intre cei doi brazi locul de veci al lui Noua
Iar primul care a murit, Titel doarme la umbra nucului din spatele bradului
Acolo as vrea si eu sa fiu ingropat ca armata nu mai are locuri de veci fiindca ne-au vandut ilicit terenurile.
Acum pentru a ma „linisti” de dorul si durerea mea din suflet va scriu sintetic acest episod de viata cu DRAGOSTE DIVINA. https://icepaliga.blogspot.com/p/fotoblog.html
Am sumedenie de amintiri mai ceva ca povestea Colt Alb. Ele imi raman DUREROASE pana voi muri.
De fapt acum pot muri linistit ca Noel a avut-o pe sotia mea acasa si l-am putut duce la tara. AMINTIRILE ma vor putea oare mentine in viata? Ei au fost DRAGOSTEA MEA DIVINA. Ne-am iubit netarmurit, sincer si LOIAL, nu ca parsivii de oameni.
IUBITI ANIMALELE CA ELE SUNT MAI LOIALE CA OMUL!
Ei Doamne, pe 15-ianuarie-2020, la orele 04:00 m-am asezat langa el sa-l mangaii si am vazut ca e iar blegit de batranete. Cand m-am intors de la toaleta, circa un minut, a venit langa patul meu si a dat cu laba pe tablia patului sa-l iau IN PAT, LANGA MINE.
Acum pricep ca dorea sa isi ia RAMAS BUN acest minunat catelus.
L-am dat usor lateral ca sa strang cacatelul, consistent, ca la om, din pestele mancat. Asta m-a pacalit crezand ca e doar batranetea. S-a ridicat cu greu si a vrut sa se duca spre hol. La usa spre hol picioarele din fata l-au lasat si a mai facut putina caca mai moale. Am adus o hartie higienica sa-l sterg dar am constatat ca s-a murdarit si pe blana de la picioare.
L-am iubit l-am linistit si l-am luat usurel sa-l spal la chiuveta de la baie, cu putina apa calda ca pentru copilasi.
Atunci, aici, a avut prima zvacnire de la contractia respiratorie, si l-am pus imediat jos pe covorul de pe hol. Mi-am dat seama ca moare fiindca a facut si pisu pe covor si am izbucnit in plans.
L-am mangaiat usurel cu TOATA DRAGOSTEA posibila, vorbind-ui cum ii placea, alintandu-l cu „baiatul tatii, baiat iubit” si pe la ora 04:16-17 minute au fost inca doua convulsii si cu stop cardiac.
Am vrut sa-i fac resuscitarea dar batran fiind si eu si cu probleme cardio deosebite si cistostoma permanenta in burta nu puteam sta aplecat. L-am lasat, sfasiat de durere, sa moara linistit cu un regret imens in suflet iam spus o rugaciune.
La ora 04:20 a murit. Eram confuz de durere, dar trebuia sa gandesc lucid.
Pana sa se lumineze sa mergem la tara mintea mea a fost cotropita de o imagine fantastica. Si am inceput sa-i spun satiei.
UITE CE VAD: E o pajiste, cu un copac frumos in planul apropiat dreapta de langa care a fugit Noua spre Noel care si el vine fugind din dreapta imaginii dinspre niste tufe. S-au intalnit la mijlocul tabloului sa se harjoneasca si … STOP CADRU!!! Degeaba doream sa mai vad ceva ca am ramas DOAR cu acest STOP CADRU.
L-am ingropat de ziua lui Eminescu la radacina celui mai frumos brad de la Balenii de Galati. Acolo sunt inhumati si Noua si Titel ceilalti doi catei ai nostri.
Atunci, monitorul pentru electrocardiograma, tot pe la ora 04:00, a semnalat - infarct inferior, pe ECG, desi eu nu aveam dureri sau angina pectorala. Doctorul ca sa ma linisteasca mi-a spus ca asa da eroare computerul aparatului.
L-a lasat atunci sotia pe Noel si mi-a adus repede un scaun dar contractia la inima nu ceda. Eram constient ca produc panica si am devenit mucalit sa depasesc momentul si sa-l inhumam pe Noel. Am facut chiar si poze cu LOCUL unde sunt ingropati cateii. Acesta e bradul lui Noel
Acum pentru a ma „linisti” de dorul si durerea mea din suflet va scriu sintetic acest episod de viata cu DRAGOSTE DIVINA. https://icepaliga.blogspot.com/p/fotoblog.html
Am sumedenie de amintiri mai ceva ca povestea Colt Alb. Ele imi raman DUREROASE pana voi muri.
De fapt acum pot muri linistit ca Noel a avut-o pe sotia mea acasa si l-am putut duce la tara. AMINTIRILE ma vor putea oare mentine in viata? Ei au fost DRAGOSTEA MEA DIVINA. Ne-am iubit netarmurit, sincer si LOIAL, nu ca parsivii de oameni.
IUBITI ANIMALELE CA ELE SUNT MAI LOIALE CA OMUL!
