de Ioan CEPALIGA
Departe, departe pe mare în larg,
O corabie zboară în noapte,
Cu pânzele-n vârf de catarg,
Pe punte cu tainice şoapte.
Şi valurile negre ca smoala,
Despică corabia nebună,
Pe putea acesteia-i şcoala,
Elevii pe ea se adună.
Un matroz acuma le spune,
La noapte-o s-avem mult de lucru.
Un altul mai cântă din strune,
Iar altu-şi fumează trabucul.
Şi astfel trec clipele grele
‘nainte de noaptea cea cruntă,
Elevul Traian, iată stă lângă vele
Cu gândul la ploaia măruntă.
Iar tună şi fulgeră, cerul se face un iad,
Românii nu ştiu clar ce-i aşteaptă
Şi cântă în grupuri de dor şi de drag
Şi gândul la tărm şi-l îndreaptă.
Deodată un trăsnet le sparge timpanul
Şi-o velă se rupe cu zgomot nebun,
Secundul înjură deja ca mârlanul
De toate, s-agaţă, mai trage un fum,
Dar cade spre proră luleaua-i cu foc
Şi face prăpăd pe punte şi-n drum
Bolidul teribil i-atrage în joc,
Şi toată comanda … e scrum.
Acel ce-încearcă să prindă de “roată”
Tempesta-l dărâmă şi-l mişcă din loc
Şi-l saltă cu puntea bricului toată,
O nucă de cocos le pare-un noroc.
Se schimba de-atunci situaţia noastră
Da-nvăţ secretul manevrei…şi-n foc.
Pe puntea lui Mircea ne-ncearcă OCEANUL
Dar suntem căliţi şi străini de acesta,
C-o apă albastră, sau neagră, cu fiţe tot anul
Îţi tulbură mintea cu vraja-i Tempesta.
Spre portul Constanta se-ndreaptă corabia.
Aci Traiane ne aşteaptă oricum încercarea,
Masivu-i tangaj îţi frânge iar sabia,
Nu-i loc mai teribil, mai dur decât MAREA.
Nebun idiot, ce-ţi cere “mireasa” în gaj?
Ai zile rămase să-i dai iar tu vamă
Când sufletul tău în teribil tangaj
Înjură Tempesta şi uiţi cin-ţi-e mamă?
O viaţă mai dură, mai dură ca asta
Nu cred că mai e undeva pe Pamânt.
N-ai casă, culcuş i-o himeră în gând,
Frumoasa ta face să-ţi uiţi şi nevasta
Şi toate le duci cu tine-n mormânt.
Iubeşti însă MAREA, un veşnic ARBITRU,
Deşi ea te învârte, ţie rău nu îţi Este,
Te-nmoaie de tot când vezi RĂSĂRITU
Şi duci pretutindeni a MĂRII Poveste.
Azi LUPUL DE MARE preşedinte ne este
Suspendat … de prea multe Tempeste
Transpuse-n HIMERA-I şi tâmpa Poveste.
Ai fost un manager chior şi pervers
Şi suflete multe-ai ucis azi în ţară
De-aceea la vot pentru tine am mers
Şi cu-n DA vei fi dat democratic afară.
Acum dute pe MARE la iubita-ţi “mireasă”
Că ŢARA te-azvârle, tembel comandant.
Ce-ai crezut, că Tempesta îţi este aleasa
De management chior în mandat?
Fugi Traiane tu iute pe MARE
Să scapi de pedeapsa ce vine
Tu încă nu ştii cât doare de tare
Tempesta adusă în ţară de tine.
Adriane nici nu ştii ... ţi-era hâd sloganul
Cât de mic începi să fii ... deacuma TU tot anul.
Tu-l clamai hidos, rânjind în gura mare
Şi uita-i ce-i sănătos şi bun sub soare.
Scanda-i frenetic “Să trăiţi bine”
Dar te durea în dos de mine.
Minciuna are picioare scurte
Şi tot ea te aruncă azi din curte.
Adio Traiane că vine,
Vine-o Tempest-aşa mare
Ce iată-i creată de tine
Cu vuiet sinistru de fiare
Să-ţi stoarcă otrava din VINE.
Te cată Tempesta Traiane pe tine
Să fii judecat tu şi clica,
Se termină astăzi cu frica
Indusă criminal de tâmpit în mulţime.
Adio Traiane, rămâi,
Un sinistru călău de copii
De mame şi taţi, de bunici,
De tot ce ne sunt mai întâi
Copile, iubite sau sfinte soţii.
Adio şi uită de ţara aceasta,
Tu pleacă şi fugi Sărsăilă de aici
Că tare e crudă în ţară pedeapsa
Ce condamnă preşedinţii pitici.
