TEMPESTA !

de Ioan CEPALIGA

Departe, departe pe mare în larg,

O corabie zboară în noapte,

Cu pânzele-n vârf de catarg,

Pe punte cu tainice şoapte.

Şi valurile negre ca smoala,

Despică corabia nebună,

Pe putea acesteia-i şcoala,

Elevii pe ea se adună.

Un matroz acuma le spune,

La noapte-o s-avem mult de lucru.

Un altul mai cântă din strune,

Iar altu-şi fumează trabucul.

Şi astfel trec clipele grele

‘nainte de noaptea cea cruntă,

Elevul Traian, iată stă lângă vele

Cu gândul la ploaia măruntă.

Iar tună şi fulgeră, cerul se face un iad,

Românii nu ştiu clar ce-i aşteaptă

Şi cântă în grupuri de dor şi de drag

Şi gândul la tărm şi-l îndreaptă.

Deodată un trăsnet le sparge timpanul

Şi-o velă se rupe cu zgomot nebun,

Secundul înjură deja ca mârlanul

De toate, s-agaţă, mai trage un fum,

Dar cade spre proră luleaua-i cu foc

Şi face prăpăd pe punte şi-n drum

Bolidul teribil i-atrage în joc,

Şi toată comanda … e scrum.

Acel ce-încearcă să prindă de “roată”

Tempesta-l dărâmă şi-l mişcă din loc

Şi-l saltă cu puntea bricului toată,

O nucă de cocos le pare-un noroc.

Se schimba de-atunci situaţia noastră

Da-nvăţ secretul manevrei…şi-n foc.

Pe puntea lui Mircea ne-ncearcă OCEANUL

Dar suntem căliţi şi străini de acesta,

C-o apă albastră, sau neagră, cu fiţe tot anul

Îţi tulbură mintea cu vraja-i Tempesta.

Spre portul Constanta se-ndreaptă corabia.

Aci Traiane ne aşteaptă oricum încercarea,

Masivu-i tangaj îţi frânge iar sabia,

Nu-i loc mai teribil, mai dur decât MAREA.

Nebun idiot, ce-ţi cere “mireasa” în gaj?

Ai zile rămase să-i dai iar tu vamă

Când sufletul tău în teribil tangaj

Înjură Tempesta şi uiţi cin-ţi-e mamă?

O viaţă mai dură, mai dură ca asta

Nu cred că mai e undeva pe Pamânt.

N-ai casă, culcuş i-o himeră în gând,

Frumoasa ta face să-ţi uiţi şi nevasta

Şi toate le duci cu tine-n mormânt.

Iubeşti însă MAREA, un veşnic ARBITRU,

Deşi ea te învârte, ţie rău nu îţi Este,

Te-nmoaie de tot când vezi RĂSĂRITU

Şi duci pretutindeni a MĂRII  Poveste.

Azi LUPUL DE MARE preşedinte ne este

Suspendat … de prea multe Tempeste

Transpuse-n HIMERA-I şi tâmpa Poveste.

Ai fost un manager chior şi pervers

Şi suflete multe-ai ucis azi în ţară

De-aceea la vot pentru tine am mers

Şi cu-n DA vei fi dat democratic afară.

Acum dute pe MARE la iubita-ţi “mireasă”

Că ŢARA te-azvârle, tembel comandant.

Ce-ai crezut, că Tempesta îţi este aleasa

De management chior în mandat?

Fugi Traiane tu iute pe MARE

Să scapi de pedeapsa ce vine

Tu încă nu ştii cât doare de tare

Tempesta adusă în ţară de tine.

Adriane nici nu ştii ... ţi-era hâd sloganul

Cât de mic începi să fii ... deacuma TU tot anul.

Tu-l clamai hidos, rânjind în gura mare

Şi uita-i ce-i sănătos şi bun sub soare.

Scanda-i frenetic “Să trăiţi bine”

Dar te durea în dos de mine.

Minciuna are picioare scurte

Şi tot ea te aruncă azi din curte.

Adio Traiane că vine,

Vine-o Tempest-aşa mare

Ce iată-i creată de tine

Cu vuiet sinistru de fiare

Să-ţi stoarcă otrava din VINE.

Te cată Tempesta Traiane pe tine

Să fii judecat tu şi clica,

Se termină astăzi cu frica

Indusă criminal de tâmpit în mulţime.

Adio Traiane, rămâi,

Un sinistru călău de copii

De mame şi taţi, de bunici,

De tot ce ne sunt mai  întâi

Copile, iubite sau sfinte soţii.

Adio şi uită de ţara aceasta,

Tu pleacă şi fugi Sărsăilă de aici

Că tare e crudă în ţară pedeapsa

Ce condamnă preşedinţii pitici.