miercuri, 16 septembrie 2015

DILEMĂ - AGRESIUNE SAU TERORISM ÎN SIRIA?

Războiul civil ține de peste patru ani de zile în SIRIA și el este exploatat VIZIBIL de interesele unor concerne și grupări de forțe fără ca ONU să intervină. De ce?
Iată ce spune cel vizat, Bashar al-Assad:
„Criza imigranţilor din Europa nu poate fi soluţionată decât prin combaterea TERORISMULUI. Problema nu este dacă Europa acceptă sau nu refugiaţi. Trebuie neapărat REZOLVATĂ ACEASTĂ PROBLEMĂ LA SURSĂ.
Dacă EUROPEI îi pasă cu adevărat de soarta refugiaţilor, atunci SĂ ÎNCETEZE SĂ SUSŢINĂ TERORIŞTII”, a declarat Assad.
Dar ce e cu terorismul și agresiunea și agresorul ca definiție.
Nu trebuie să uităm că prima contribuție la definirea internațională a terorismului aparține unui român. Astfel Liga Naţiunilor a adoptat Convenţiei din 1937 pentru prevenirea şi reprimarea terorismului. Artizanul convenţiei adoptate în 1937 privind INIŢIEREA UNOR MĂSURI INTERNAŢIONALE pentru condamnarea actelor teroriste a fost juristul român VESPASIAN PELLA.
După al doilea război mondial O.N.U. a inclus terorismul printre CRIMELE INTERNAŢIONALE, elaborând UNELE instrumente juridice (convenţii, rezoluţii etc.) care au condus la adoptarea unor MĂSURI PRACTICE dar nu și juridice privind cooperarea statelor pentru reprimarea terorismului internaţional.
În urma unor eforturi sporite ale unor state, s-a reuşit încheierea mai multor convenţii internaţionale care abordează şi unele dintre aspectele terorismului internaţional.
Iată câteva acte pornind din 1999 și până azi.
• Convenţia O.N.U. privind incriminarea finanţării terorismului (New York, 9 decembrie 1999) ;
• Rezoluţia nr. 1373/ 2001 a Consiliului de Securitate O.N.U. privind combaterea
terorismului;
• Rezoluţia nr. 1540/ 2004 a Consiliului de Securitate O.N.U. privind neproliferarea
armelor de distrugere în masă;
• Amendamentul O.N.U. la Convenţia privind protecţia fizică a materialelor nucleare
(2005);
• Protocolul O.N.U. pentru reprimarea actelor ilicite împotriva siguranţei navigaţiei
maritime (2005);
• Protocolul O.N.U. pentru reprimarea actelor ilicite împotriva siguranţei platformelor
fixe pe platoul continental (2005);
• Convenţia internaţională privind reprimarea actelor de terorism nuclear – New York,
14 septembrie 2005;
• Rezoluţia nr. 1904/ 2009 a Consiliului de Securitate O.N.U. privind aplicarea de sancţiuni împotriva Al-Qaeda, asupra lui Osama ben Laden şi a grupării talibanilor.
Reglementarea juridică internaţională a luptei contra terorismului s-a făcut atât la
nivelul O.N.U., cât şi regional, la nivelul Consiliului Europei, al statelor americane dar şi al statelor arabe. Fiecare stat și-a adoptat PROPRIA LEGE armonizând-o de exemplu cu Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului.
Convenția a fost adoptată la Strasbourg, la 27 ianuarie 1977 sub titlul: „Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului”. Urmare a actelor teroriste din 11 septembrie 2001 din S.U.A.
Principala problemă rămâne consensul privind definirea agresorului, agresiunii și în particular al terorismului. Sancțiunile definite de ONU continuă să fie mereu în așteptare pulverizând noțiunea de „crimă” sancționabilă prin numeroase convenții internaționale pentru UNELE aspecte ale agresiunii, agresorului și ale terorismului.
Este deja recunoscut atât în UE cât și la ONU că România se numără, sub aspectul reglementărilor juridice, la nivel de top în ceea ce privește definirea și sancțiunea actelor de terorism dar … ele se aplică doar la noi potrivit acestei jurisdicții conform Legii 353/2004.
Rămâne o problemă deosebit de spinoasă definirea agresorului și agresiunii la nivel ONU care a rămas blocată la nivelul actului semnat CONVENȚIA PENTRU DEFINIREA AGRESIUNII ȘI A AGRESORULUI (Londra, 3 iulie 1933).
Și pentru a aprofunda aceste afirmații vizavi de definirea „crimei de agresiune” și a „crimei de terorism” vă recomand să citiți aici http://icepaliga.blogspot.ro/2015/01/aprofundati-intelegerea-crimei-de.html 
CONCLUZIE
Surprinde așadar poziția explicită, publică, a lui Bashar al-Assad și solicitarea unei armonizări pentru eradicarea CAUZEI și el CRITICĂ acea concentrare a eforturilor lumii pe EFECTELE terorismului din zonă.
ONU evită vizibil implicarea fiindcă în CONVENȚIA din 1933 se vorbește de STAT și ARMATĂ iar ONU nu vrea să recunoască existența STATULUI ISLAMIC. Aceeași ambiguitate s-a manifestat și se manifestă și pentru Ucraina și războiul civil de aici.
Terorismul este mult mai permisiv ca și „jonglare” cu unele norme de drept internațional și de aceea se vorbește mai des de TERORISM și nu de AGRESOR și AGRESIUNE.
Problema de SANCȚIUNE se transferă însă tot către Curtea Internațională de Justiție care nu are NORME unitare de aplicare și nu poate acționa după vorbe.
Iată ce spune CONVENȚIA:
„Agresor, în scopul prezentului articol, este STATUL care PRIMUL (atenție primul) A COMIS una din următoarele acțiuni: (rețineți, doar STATUL nu și individul sau entitatea organizațională care intră la categoria TERORISM unde însă poate fi și statul definit aici ca Statul Islamic)
1) Declararea războiului unui alt stat :52
2) Invadarea cu propriile forțe armate, cu sau fără declararea războiului, a teritoriului unui alt stat;
3) Atacarea cu ajutorul forțelor terestre, maritime și aeriene, cu sau fără declararea războiului, a teritoriilor, vaselor sau navă aeriană ale altui stat; (vezi romanul din Brăila ucis pe nava petroliera)
4) Blocada maritimă a coastelor și porturilor altui stat;
5) Acordarea de sprijin pentru formațiunile militare, formate pe teritoriul său, care au invadat teritoriul unui alt stat, sau refuzul, în pofida cererii statului invadat, de a întreprinde pe propriul teritoriu, a tuturor măsurilor necesare care sunt în puterea sa de a lipsi aceste formațiuni de toată asistența și protecția.”[107, p. 262]
Așadar TOATE noțiunile conduc către STAT și ARMATA.
Interesant este faptul că nu avem o decizie a Consiliului de Securitate al ONU pentru a defini și aproba ACȚIUNILE MILITARE antitero și anti ISIS și se jonglează cu elemente pe care Curtea Internațională de Justiție nu le poate încadra ca și sancțiune.
Ce rezultă de aici? INTERESUL din partea unor state pentru a acționa și ajunge la RESURSELE NATURALE și abia apoi să fie „definite după necesarul învingătorului” a faptelor și actelor crimei de agresiune sau terorism.
Ași receptat cum se JOACĂ în dreptul internațional? La fel s-a procedat pentru Kosovo apoi pentru Crimeea etc. etc. ca să nu intru în tipurile de conflicte și modalitățile de EVAZIUNE JURIDICĂ a normelor de drept internațional care paradoxal nu le definesc și nici nu le sancționează.
BIROCRAȚIA, ca și în UE face ca DICTATURA să-și facă loc eludând necesarul definirii juridice a conceptelor (ajungem la o doctrină juridică) și mai ales a sancțiunilor necesare actului de justiție al Curții Internaționale de Justiție.

Niciun comentariu: