marți, 13 ianuarie 2015

APROFUNDAȚI ÎNȚELEGEREA CRIMEI DE AGRESIUNE ȘI TERORISM!

Revin cu aceste probleme pe care le-am semnalat de foarte multe ori și vă prezint o selecție în sinteză.
Astăzi, după evenimentele de la Paris de terorism, subiectul capătă noi urgențe, îndeosebi internaționale, pentru a reglementa UNITAR și ECHILIBRAT normele juridice vizavi de CRIMA DE AGRESIUNE DEFININD ACTUALIZAT AGRESORUL ȘI AGRESIUNEA ȘI O MAI BUNĂ FOCALIZARE ȘI PE TERRORISM.
Am citit și acum destule documente actualizate vizavi de aceste subiecte pentru a fi concis și la subiect în acest articol.
CONVENȚIA PENTRU DEFINIREA AGRESIUNII ȘI A AGRESORULUI (Londra, 3 iulie 1933).
Proiectul definiției a fost formulat prin următoarele: „Agresor, în scopul prezentului articol, este STATUL care PRIMUL A COMIS una din următoarele acțiuni: (rețineți, doar STATUL nu și individul sau entitatea organizațională care intră la categoria TERORISM unde însă poate fi și statul)
1) Declararea războiului unui alt stat :52
2) Invadarea cu propriile forțe armate, cu sau fără declararea războiului, a teritoriului unui alt stat;
3) Atacarea cu ajutorul forțelor terestre, maritime și aeriene, cu sau fără declararea războiului, a teritoriilor, vaselor sau navă aeriană ale altui stat; (vezi romanul din Brăila ucis pe nava petroliera)
4) Blocada maritimă a coastelor și porturilor altui stat;
5) Acordarea de sprijin pentru formațiunile militare, formate pe teritoriul său, care au invadat teritoriul unui alt stat, sau refuzul, în pofida cererii statului invadat, de a întreprinde pe propriul teritoriu, a tuturor măsurilor necesare care sunt în puterea sa de a lipsi aceste formațiuni de toată asistența și protecția.”[107, p. 262]
Așadar TOATE noțiunile conduc către STAT și ARMATA.
Vezi și lucrarea de doctorat „Raspunderea internațional a statelor pentru incalcarea normelor imperative ale dreptului international” coordonator prof.univ.dr. Raluca Miga-Beșteliu și doctorand Nichifor F. Adina Laura care îmbină armonizat și aceste infracțiuni. Dar pentru aprofundare vezi și alte lucrări de doctorat, inclusiv a lui V. Ponta.
Atât Convenția din 3 iulie 1933, cât și propunerea delegației SUA din cadrul Conferinței de la Londra din 1945 include în sine doar O LISTĂ A ACTELOR CARE POT FI CALIFICATE DREPT ACTE DE AGRESIUNE și nimic în plus.
Art. 2 al Convenției de la Londra din 3 iulie 1933 stabilește că “…agresor va fi considerat statul care primul va comite următoarele acțiuni…”.[81]
Raportul Comisiei de Drept Internațional  (CDI) către Adunarea Generala  a ONU cu privire la lucrările efectuate în cadrul celei de-a treia sesiuni (16 mai – 27 iulie 1951)) au fost prezentate patru propuneri de definiții ale agresiunii. Toate patru includeau în sine agresiunea INDIRECTĂ.
Nici până astăzi nu sunt definite complet, unitar și explicit elementele de CRIMĂ DE AGRESIUNE care să fie preluate ACTIV de CURTEA INTERNATIONALA DE JUSTITIE (CIJ) aplicabile concret prin Statutul CURȚII PENALE INTERNAȚIONALE (CPI), adoptat la Roma la 17 iulie 1998.
Romania prin Legea nr. 111 din 13 martie 2002 ratifică însă Statutului Curții Penale Internaționale și își armonizează normele juridice, atâtea câte există.
Curtea își are sediul la Haga, în Olanda (statul gazdă).
Haideți să vedem totuși care este
REGIMUL ȘI COMPETENȚELE JURIDICE ALE CURȚII
    1. Curtea are personalitate juridică internațională. Ea are, de asemenea, capacitatea juridică necesară pentru a-și exercita funcțiile și îndeplini misiunea.
    2. Curtea poate să își exercite funcțiile și competențele, potrivit prezentului statut, pe teritoriul oricărui stat parte, iar printr-o convenție în acest scop, pe teritoriul oricărui alt stat.
Formele concrete ale răspunderii politice se prezintă în diverse moduri:
1)  condamnarea și alte luări de poziții de dezaprobare;
2)  moțiuni și rezoluții ale organizațiilor internaționale care pot merge până la decizia de suspendare sau de excludere din organizație a statului autor;
3)  încetarea sau suspendarea totală sau parțială a tratatelor pentru încălcările lor substanțiale;
4)  întreruperea relațiilor economice și a comunicațiilor;
5)  ruperea relațiilor diplomatice;
6)  folosirea forței armate aeriene, navale sau terestre în scop demonstrativ sau chiar operații militare în baza deciziei Consiliului de Securitate.
  CRIMELE CARE INTRĂ ÎN COMPETENȚA CURȚII
    1. Competența Curții este limitată la crimele cele mai grave care privesc ansamblul comunității internaționale. În baza prezentului statut Curtea are competență în ceea ce privește următoarele crime:
    a) crima de genocid;
    b) crimele împotriva umanității;
    c) crimele de război;
    d) crima de agresiune.
    2. Curtea își va exercita competența în ceea ce privește crima de agresiune când va fi adoptată o dispoziție (din 2017 probabil, ne fiind definite nici până acum elementele constitutive ale crimei de agresiune) conform art. 121 și 123, care va defini această crimă și va fixa condițiile exercitării competenței Curții în ceea ce o privește. Această dispoziție va trebui să fie compatibilă cu dispozițiile pertinente ale Cartei Națiunilor Unite.
CONFERINȚĂ DE REVIZUIRE A STATUTULUI CURȚII PENALE INTERNAȚIONALE (CPI), de la Kampala (Uganda), în 2010 doar REIA cele circa 7 acte calificate ca ACTE DE AGRESIUNE din Convenția pentru definirea agresiunii și a agresorului (Londra, 3 iulie 1933) ce sunt transferate către CPI.
Primul act se referă la "invadarea sau atacarea de către forțele armate ale unui stat a teritoriului unui alt stat sau orice ocupare militară, chiar și temporară, rezultată dintr-o astfel de invazie sau atac sau orice anexare prin forță a teritoriului unui altui stat", în timp ce al doilea vizează "bombardarea de către forțele armate ale unui stat a unui teritoriu al altui stat sau folosirea oricărui fel de arme de către un stat împotriva teritoriului unui alt stat". Al treilea act de agresiune este reprezentat de "blocarea porturilor și coastelor de către forțele armate ale unui stat", iar al patrulea este definit ca "un atac pe uscat, pe mare sau pe cale aeriană de către forțele armate ale unui stat împotriva flotei marine sau aeriene a unui alt stat".
Dupa cum observati nu s-a schimbat NIMIC din cele stipulate in Convenția pentru definirea agresiunii și a agresorului (Londra, 3 iulie 1933).
Au apărut acte complementare însă care definesc spre exemplu crima informatică sau unele elemente de încălcare a normelor imperative de drept internațional dar, NU EXISTA aplicabilitate practică în Justiția acestor încălcări de norme (vezi cazul Kosovo, Crimeea, Ucraina etc.).
Se iau doar măsuri POLITICE de condamnare și de presiune.
În privința crimei de terorism România este chiar mai avansată normativ-juridic decât multe din statele ce se declară cu democrații superioare și susțin aberant politic MCV-ul.
A fost emisa Legea 535 din 2004 care definește crima de terorism și pare a fi armonizată cu acele Definiții ale terorismului în Codul SUA.
Dacă citim definițiile crimei de terorism observam definiția generală din (Legea 353/2004 care are incluse și sancțiunile aplicabile fapt ce a determinat SCOATEREA din NOUL COD PENAL a acestei infracțiuni definite pe larg aici)
    Art. 1 Terorismul reprezintă ansamblul de acțiuni și/sau amenințări care prezintă pericol public și afectează securitatea națională, având următoarele caracteristici:
    a) sunt săvârșite premeditat de entități teroriste, motivate de concepții și atitudini extremiste, ostile față de alte entități, împotriva cărora acționează prin modalități violente și/sau distructive;
    b) au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică;
    c) vizează factori umani și/sau factori materiali din cadrul autorităților și instituțiilor publice, populației civile sau al oricărui alt segment aparținând acestora;
    d) produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populației, menit să atragă atenția asupra scopurilor urmărite.
    Art. 4 (Legea 353/2004)
    În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele înțelesuri:
    1. entitate teroristă - persoană, grupare, grup structurat sau organizație (observați că este eliminat STATUL, de ce credeți?) care:
    a) comite sau participă la acte teroriste;
    b) se pregătește să comită acte teroriste;
    c) promovează sau încurajează terorismul;
    d) sprijină, sub orice formă, terorismul;
    2. terorist - persoană care a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege ori intenționează să pregătească, să comită, să faciliteze sau să instige la acte de terorism;
    3. grup structurat - un grup care nu este format aleatoriu pentru săvârșirea imediată a unui act terorist, nu presupune un număr constant de membri și nu necesită stabilirea, în prealabil, a rolului acestora sau a unei structuri ierarhice;
    4. grupare teroristă - grup structurat mai mare de doua persoane, înființat de o anumită perioadă de timp și care acționează concertat pentru comiterea de acte teroriste;
    5. organizație teroristă - structură constituită ierarhic, cu ideologie proprie de organizare și acțiune, având reprezentare atât la nivel național, cât și internațional și care, pentru realizarea scopurilor specifice, folosește modalități violente și/sau distructive;
    6. conducerea unei entități teroriste - îndrumarea, supravegherea, controlul sau coordonarea activităților unui grup structurat, ale unei grupări sau organizații teroriste;
    7. acțiuni teroriste - pregătirea, planificarea, favorizarea, comiterea, conducerea, coordonarea și controlul asupra actului terorist, precum și orice alte activități desfășurate ulterior comiterii acestuia, dacă au legătură cu actul terorist;
    8. resurse financiare - fondurile colectate sau realizate, direct ori indirect, precum și conturile aparținând persoanelor fizice sau juridice ori depozitele bancare ale acestora;
    9. resurse logistice - bunuri mobile sau imobile, deținute cu orice titlu, mijloace de telecomunicații, mijloace de comunicare în masă standard sau speciale, societăți comerciale, mijloace de îndoctrinare, instruire și antrenament, documente de identitate contrafăcute sau eliberate în baza unor declarații false, elemente de deghizare și mascare, precum și orice alte bunuri;
    10. factori umani specifici - persoanele incluse direct în mecanismele funcționale politogene (cuvânt inexistent în DEX) ale entității-țintă, respectiv demnitari, militari, funcționari, precum și reprezentanți ai unor organizații internaționale;
    11. factori umani nespecifici - persoanele incluse indirect în mecanismele politogene ale entității-țintă, în general populația civilă;
    12. factori materiali - factorii de mediu, culturile agricole și șeptelul, alimentele și alte produse de consum curent, obiectivele de importanță strategică, militare sau cu utilitate militară, facilitățile de infrastructură ale vieții sociale, facilitățile de stat și guvernamentale, sistemele de transport, telecomunicații și informaționale, simbolurile și valorile naționale, precum și bunurile mobile sau imobile ale organizațiilor internaționale;
    13. facilități de stat și guvernamentale - mijloacele de transport permanente sau temporare, folosite de reprezentanții unui stat, membrii guvernului, ai autorității legislative sau judecătorești, funcționarii, angajații unui stat sau ai oricărei alte autorități publice ori ai unei organizații interguvernamentale, în legătură cu actele lor oficiale;
    14. obiective de importanță strategică - obiectivele forțelor armate sau cele de importanță deosebită pentru apărarea țării, activitatea statului, economie, cultură și artă, localurile misiunilor diplomatice sau ale unor organizații internaționale, precum și facilitățile de infrastructură sau locurile de utilitate publică;
    15. loc de utilitate publică - acea parte a unei clădiri, teren, stradă, cale navigabilă, loc comercial, de afaceri, cultural-sportiv, istoric, educațional, religios, de recreere, precum și orice alt loc care este accesibil publicului;
    16. facilități de infrastructură - utilitatea publică sau privată care asigură sau distribuie servicii în beneficiul populației, precum: apă și canalizare, energie, combustibil, comunicații, servicii bancare și servicii medicale, rețele de telecomunicații și informaționale;
    17. sistem de transport - toate facilitățile, mijloacele de transport și instrumentele publice sau private, folosite în sau pentru serviciile publice, pentru transportul de persoane sau de mărfuri;
    18. criza teroristă – situația de fapt creată anterior sau în urma săvârșirii unui atac terorist, prin care:
    a) sunt întrerupte sau afectate grav o serie de activități economice, sociale, politice sau de altă natură;
    b) sunt puși în pericol factori umani, specifici și nespecifici, sau factori materiali importanți;
    c) siguranța populației sau a unei colectivități este expusă la riscuri majore;
    d) este necesar a se acționa prin măsuri defensive ori ofensive pentru înlăturarea amenințărilor generate de situația de fapt creată;
    19. profit al entității teroriste - orice bun care reprezintă, parțial sau total, direct ori indirect, un beneficiu obținut în urma săvârșirii actelor teroriste sau a desfășurării unor activități conexe terorismului;
    20. intervenție antiteroristă - ansamblul masurilor defensive realizate anterior producerii unor atacuri teroriste iminente, folosite pentru reducerea vulnerabilității factorilor umani, specifici și nespecifici, și a factorilor materiali;
    21. intervenție contra-teroristă - ansamblul măsurilor ofensive realizate în scopul capturării sau anihilării teroriștilor, eliberării ostaticilor și restabilirii ordinii legale, în cazul desfășurării ori producerii unui atac terorist.
CAP. 2
    Realizarea activității de prevenire și combatere a terorismului
    SECTIUNEA 1 (Legea 353/2004)
    Sistemul național de prevenire și combatere a terorismului - SNPCT
    Art. 5 Prevenirea și combaterea terorismului se realizează în conformitate cu PREVEDERILE CONVENȚIILOR INTERNAȚIONALE privind reprimarea terorismului, la care Romania este parte, precum și cu respectarea reglementarilor internaționale și a legislației interne referitoare la DREPTURILE OMULUI.
    Art. 6 (1) La nivel national activitatea de prevenire și combatere a terorismului se organizează și se desfășoară în mod unitar, potrivit prezentei legi.
    (2) În acest scop cooperarea în domeniu se realizează ca Sistem Național de Prevenire și Combatere a Terorismului, denumit în continuare SNPCT, la care participă următoarele autorități și instituții publice:
    a) Serviciul Roman de Informații, cu rol de coordonare tehnică;
    b) Ministerul Administrației și Internelor;
    c) Ministerul Apărării Naționale;
    d) Ministerul Afacerilor Externe;
    e) Ministerul Economiei și Comerțului;
    f) Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale; (vezi actele de terorism prin defrișările infracționale)
    g) Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor;
    h) Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului;
    i) Ministerul Sănătății; (vezi încălcările Constituționale de neasigurare a sănătății populației)
    j) Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației;
    k) Ministerul Finanțelor Publice;
    l) Ministerul Integrării Europene;
    m) Ministerul Justiției; (vezi lipsa de celeritate în pedepsirea marilor infractori)
    n) Serviciul de Informații Externe;
    o) Serviciul de Protecție și Pază;
    p) Serviciul de Telecomunicații Speciale;
    q) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; (vezi și plângerea mea penală de genocid și abuz în serviciu)
    r) Banca Națională a României;
    s) Agenția Națională de Control al Exporturilor;
    t) Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor;
    u) Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare.
    (3) În structura Serviciului Roman de Informații - ca autoritate națională în domeniu - se înființează Centrul de coordonare operativă antiteroristă, denumit în continuare CCOA, prin intermediul căruia Serviciul Roman de Informații asigură coordonarea tehnica a SNPCT.

OBSERVAȚIA FUNDAMENTALĂ CE DETERMINĂ NEMULȚUMIRILE
Deși România este în avanpostul combaterii crimei de agresiune (vezi definițiile de la terorism care poate să completeze și agresiunea condamnând persoanele care sunt prinse pe teritoriul național ca și … teroriști) și terorism, dar și extrem de numeroasele entități administrative naționale ce colaborează și uneori NU ACȚIONEAZĂ, iată că LEGISLAȚIA INTERNAȚIONALĂ este extrem de mult rămasă în urmă din cauza INTERESELOR ce roiesc în jurul acestor structuri de drept internațional, LĂSÂND PORTIȚE LIBERE pentru forme și acțiuni extrem de complexe duse la limita legii sau chiar cu încălcarea normelor de drept internațional sau ale Consiliului de Securitate și ale ONU.
De aceea pentru unii, politic, legea e „muma” iar pentru alții „ciuma” vizavi de CRIMELE ce se comit inclusiv de entitățile chemate să aplice legea.
În loc să APLICĂM și să definim agresorul și agresiunea extrem de clar și complet aducem în actualitate alte forme subsidiare de URMĂRIRE și încălcare a intimității cetățenilor pentru a clama și arăta doar iluzoria lor competență.
NU SE VREA A SE APLICA UNITAR LEGILE EXISTENTE.
Iată cum pană și MCV-ul sunt doar presiuni POLITICE fără rost, doar ca să se simtă bine boșii UE intrați în letargia inamovibilității.
Noi nu avem nici azi viza SUA deși suntem în NATO și UE dar nici în spațiul Schengen nu intrăm fiindcă le este LENE unor lideri să muncească și să definească acele NORME JURIDICE UNITAR ACCEPTATE, norme pe care să le și RECUNOASCĂ după modelele emise.
Chiar și dacă sunt UNITARE, ele din obișnuință se aplică PREFERENȚIAL, după cum visează noapte liderii că doar ei sunt LEGEA și nu sistemul și normele juridice.
De aceea ROLUL entităților de LEGIFERARE trebuie strict și foarte bine stimulate să contraatace fiindcă NUMAI legile pozitive și UNANIM RESPECTATE duc către CONCORDIA dorită.
România trebuie să condamne urgent pe toți cei ce au profitat de achiziția sistemelor de securitate sporită la granița noastră și a UE dar și pe cei ce au FRAUDAT cu bună știință economia națională.
Și nu în ultimul rând important este a se concepe și aproba de CSAT o Doctrină Națională de Securitate integrată într-o Doctrină Națională de dezvoltare durabilă, de lungă și foarte lungă durată astfel încât să nu mai fie bâjbâite de executiv și politicieni în variantele lor superficiale de program, fiind clar reglementate cel puțin în acest domeniu.
Lt. Col. retragere
Ioan CEPALIGA
Trimiteți un comentariu